Manual de brand: ce conține și când ai nevoie de unul

Un manual de brand (numit și brandbook sau brand guidelines) este documentul care stabilește cum se folosesc logo-ul, culorile, fonturile, tonul și imaginile unei firme, astfel încât site-ul, oferta, cartea de vizită și postările să arate ca venind de la aceeași firmă. Ai nevoie de unul din momentul în care altcineva decât tine produce materiale cu numele firmei: un angajat, o tipografie, o agenție.

Mai jos găsești ce secțiuni are un manual, care sunt obligatorii în orice variantă și care țin de unul extins, cum notezi culorile pentru ecran și pentru tipar și ce primești în pachetele noastre de branding și identitate vizuală.

Ce este un manual de brand și cine îl folosește?

Manualul de brand este un set de reguli, de obicei un PDF, însoțit de fișierele finale ale logo-ului și de șabloane. Nu e un document de prezentare a firmei, ci o instrucțiune de lucru: spune ce ai voie și ce nu ai voie să faci cu elementele vizuale.

Cine îl folosește, concret:

• echipa ta: cine scrie o ofertă, face o prezentare sau postează pe rețele sociale;
• tipografia: are nevoie de codurile CMYK sau Pantone, de fișierele vectoriale și de regulile de așezare a logo-ului;
• agențiile și freelancerii: cine face site-ul, reclamele sau materialele de eveniment pornește de la el în loc să ghicească;
• partenerii: cine îți pune logo-ul pe un afiș de sponsorizare sau pe site-ul lor.

Fără manual, fiecare dintre ei ia logo-ul de unde îl găsește, îl redimensionează cum poate și alege o nuanță „cam așa”. Rezultatul se vede după câteva luni: trei portocalii diferite și un logo întins pe orizontală.

Ce conține un manual de brand?

Un manual de brand are trei secțiuni fără de care nu își face treaba: regulile de logo, paleta de culori cu coduri și tipografia. Restul îl extinde pe măsură ce firma produce mai multe materiale. Tabelul de mai jos e o recomandare de structură, nu o normă: nu există o lege sau un standard care să impună conținutul unui manual de brand.

Cum descrie manualul regulile de logo?

Partea despre logo răspunde la întrebarea „cum îl pun corect pe orice suprafață”. De obicei are patru elemente:

1. Variantele de logo. Varianta principală, una orizontală sau verticală pentru spații înguste, simbolul singur (pentru favicon și imagini de profil) și versiunile monocrome: negru, alb, o singură culoare.
2. Spațiul de protecție. Zona goală din jurul logo-ului în care nu intră text sau alte elemente. Se exprimă printr-o unitate din logo, de exemplu înălțimea unei litere, ca să rămână proporțională la orice mărime.
3. Dimensiunea minimă. Mărimea sub care logo-ul nu mai e lizibil, dată separat pentru ecran (în pixeli) și pentru tipar (în milimetri). Sub prag folosești simbolul sau o variantă simplificată.
4. Utilizările interzise. Exemple vizuale cu ce nu ai voie: logo deformat, rotit, recolorat, cu umbre sau contururi adăugate, pus pe o fotografie care îl face ilizibil.

Tot aici intră lista fișierelor: un format vectorial (SVG pentru web, PDF sau EPS pentru tipar), PNG cu fundal transparent pentru documente și rețele sociale, plus favicon. Dacă abia îți faci logo-ul, ghidul nostru despre cât costă un logo explică ce ar trebui să primești la predare.

HEX, RGB, CMYK sau Pantone: ce coduri de culoare îți trebuie?

Aceeași culoare se notează diferit în funcție de unde apare, pentru că ecranul și hârtia produc culoarea în feluri diferite. Un manual de brand complet dă, pentru fiecare culoare, codurile pentru toate mediile în care o folosești.

W3C descrie asta în ciorna de lucru CSS Color Module Level 5 (Working Draft din 29 octombrie 2026, nu un standard final): ecranele afișează de regulă culorile direct în RGB, iar imprimantele le reprezintă adesea în CMYK; tot acolo se arată că o conversie CMYK–RGB făcută fără profilul de culoare al tiparului e inevitabil aproximativă. În practică, o culoare foarte vie pe monitor poate ieși mai stinsă pe hârtie, așa că e bine ca valorile CMYK din manual să fie alese pentru tipar, împreună cu tipografia, nu obținute doar printr-o conversie automată. Notația HEX și rgb() sunt descrise de CSS Color Module Level 4, tot un document W3C în lucru (Candidate Recommendation Draft).

Pantone nu e obligatoriu. Îți poate trebui dacă tipărești culoarea de brand cu cerneală specială, de exemplu pe ambalaje sau când vrei ca nuanța să fie cât mai constantă la tiraje și tipografii diferite. Pentru cărți de vizită și flyere tipărite digital, CMYK e de obicei suficient. Dacă lucrezi la materiale tipărite, pagina noastră de print design arată ce pregătim pentru tipografie.

Cum verifici contrastul culorilor pe web?

Paleta de brand trebuie să funcționeze și pentru text, nu doar pentru logo. Standardul de referință pentru accesibilitatea web este WCAG 2.2 (recomandare W3C, ediția curentă din 12 decembrie 2024). Criteriul 1.4.3, nivel AA, cere:

• contrast de cel puțin 4,5:1 între text și fundal;
• contrast de cel puțin 3:1 pentru textul mare, adică de cel puțin 18 puncte sau 14 puncte bold;
• excepție: textul care face parte dintr-un logo sau dintr-un nume de brand nu are cerință de contrast (criteriul mai are și alte excepții, de exemplu textul pur decorativ).

Criteriul 1.4.11 adaugă un prag de 3:1 față de culorile alăturate pentru informația vizuală după care recunoști componentele de interfață (de exemplu conturul unui câmp de formular sau al unui buton) și pentru părțile din grafice necesare ca să înțelegi conținutul, de exemplu iconițele fără text.

În practică, o culoare de brand deschisă sau foarte saturată (galben, verde deschis, multe nuanțe de portocaliu) poate arăta bine în logo sau ca suprafață decorativă, dar să nu treacă pragul ca text mic pe fundal alb. De exemplu, #FF6B00 pe alb are un contrast de aproximativ 2,9:1, sub 4,5:1 și chiar sub 3:1. Un manual bun notează combinațiile permise: ce culoare de text merge pe ce fundal. Aceeași regulă de 4,5:1 apare și în ghidul nostru despre ce trebuie să conțină un site de prezentare.

Ce reguli pui pentru tipografie, ton și imagini?

Tipografie

Manualul numește fontul pentru titluri și fontul pentru text, greutățile folosite (de exemplu regular și bold) și o ierarhie simplă: titlu, subtitlu, text, notă. Verifică două lucruri înainte să alegi: că fontul are diacriticele românești corecte (ș și ț cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă) și că licența îți permite folosirea pe web, în documente și în tipar. Adaugă un font de rezervă disponibil pe orice calculator, pentru documentele editate de echipă în Word sau Google Docs.

Tonul comunicării

Tonul descrie cum vorbește firma: te adresezi cu „tu” sau „dumneavoastră”, cât de tehnic scrii, ce cuvinte folosești și pe care le eviți. Cel mai util format e cel cu exemple: „scriem așa” lângă „nu scriem așa”, pentru un e-mail, o postare și un răspuns la o reclamație.

Imagini și ilustrații

Secțiunea de imagini stabilește stilul fotografiilor (oameni reali sau imagini de stoc, lumină, încadrare), stilul iconițelor și ce nu folosești. E secțiunea care contează cel mai mult pentru postările de pe rețele sociale, unde se produc cele mai multe materiale.

Ce șabloane intră într-un manual de brand?

Șabloanele sunt partea care face manualul folosibil zilnic: în loc să aplici regulile de la zero, pornești de la un fișier gata făcut. Le poți împărți în două grupuri.

Digitale: postări și povești pentru rețele sociale, imagini de copertă, semnătura de e-mail, prezentarea firmei, favicon și imaginile de profil.

Tipărite: cartea de vizită, antetul pentru scrisori, factura și oferta, plicul, flyerul, roll-up-ul, firma luminoasă și semnalistica de la sediu.

Diferența de lucru dintre cele două e mare. Șabloanele digitale se livrează în RGB, la dimensiunile cerute de fiecare platformă. Cele tipărite se livrează în CMYK, cu margine de tăiere și cu fișierele cerute de tipografie. Un manual extins le acoperă pe amândouă; unul de bază se limitează de obicei la logo, culori, fonturi și fișierele pentru web și social media.

Manual de brand de bază sau extins: de care ai nevoie?

Un manual de bază ajunge când ești la început, materialele le face o singură persoană sau o singură agenție și ai puține puncte de contact: site, profiluri sociale, cărți de vizită. Câteva pagini clare cu logo, culori și fonturi rezolvă cele mai multe probleme de consecvență.

Un manual extins merită când:

• mai mulți oameni sau furnizori produc materiale pentru tine în paralel;
• tipărești constant (ambalaje, materiale de eveniment, flotă auto, firmă la sediu);
• ai mai multe locații sau francize care trebuie să arate la fel;
• publici mult pe rețele sociale și vrei ca postările să fie recunoscute fără logo.

Dacă ai deja un logo, nu e nevoie să o iei de la capăt: manualul se poate construi în jurul lui, după ce verifici că ai fișierele vectoriale originale.

Cât costă un manual de brand la KRIOFT?

Manualul de brand face parte din pachetele de branding, ale căror prețuri sunt afișate pe pagina de serviciu și nu includ TVA (prețuri citite pe 05.11.2026):

La final primești fișierele sursă și exporturile pentru web, print și social media, manualul (brandbook-ul) în PDF și șabloanele de documente incluse în pachet. Dacă ai deja un logo, îl putem păstra și rafina, iar sistemul se construiește în jurul lui. Oferta o ceri de pe pagina de branding și o primești în 24 de ore lucrătoare.